Gesturile sau sunetele bebelușilor nu sunt întâmplătoare. Practic, atunci când gânguresc sau zâmbesc, cei mici încearcă să comunice cu părinții. Treptat, acest mecanism se transformă în cuvinte, care pot fi înțelese mult mai bine de cei mari.
„Contactul vizual este principalul însoțitor al limbajului. Un copil care analizează, care vorbește singur cu un perete, fără să caute privirea noastră nu este ceea ce ne dorim. De cele mai multe ori copiii spun mai multe din priviri, decât ar spune din cuvinte. Și aici se creează iar o confuzie, pentru că sunt mulți părinți care vin și spun că înțeleg tot ce spun cei mici dintr-o privire, nu înțeleg de ce li se spune că este o întârziere de limbaj. Și atunci căutăm niște repere pentru că este nevoie de ele, este nevoie de un reper validat științific” susține dr. Carmen Truțescu, medic primar psihiatrie pediatrică.
După vârsta de 1 ani, gesturile simple ale copilului ar trebui să se transforme în cuvinte și simple propoziții, asociate cu dorințele sale. În caz contrar, părinții ar trebui să ceară sfatul unui specialist. „În jurul vârstei de 1 an copilul ar trebui să spună câteva cuvinte simple. La un an și jumătate, către un an și opt luni, aceste cuvinte trebuie să vină în asociere. Este etapa pe care o așteptăm. La 2 ani deja ar trebui să avem aceste asocieri de cuvinte în simple propoziții. Din păcate sunt mulți copii care la această vârstă nu pot face astfel de asocieri și este un semn de întrebare, este momentul la care ar trebui să cerem deja un prim consult, dacă lucrurile nu au ajuns la faza la care ne dorim” susține dr. Carmen Truțescu.
