27, 33, 38. Nu sunt doar niște numere banale, ci anii unor paciente diagnosticate cu cancer mamar. Cu alte cuvinte, vârsta la care este descoperită această afecțiune a scăzut drastic, avertizează medicii buni. Iar situația este cu atât mai gravă cu cât nici cauzele nu sunt foarte bine stabilite – exceptând predispoziția genetică. Dr. Silvia Bărbulescu, de la Hyperclinica MedLife Floreasca, încearcă să contureze niște explicații:
„Cancerul mamar are o complexitate și o cauzalitate multifactorială. Am avut o pacientă de 33 de ani cu testare genetică completă, fără mutații – nu aș putea spune de ce a făcut cancer mamar. Probabil că există un context, o conjunctură în faptul că trăim alert, că mâncăm prost, pe fondul poluării sau industrializării… Știm sigur că această boală este foarte mult legată de stilul de viață – cu cât țările sunt mai dezvoltate, cu atât cancerul mamar este mai frecvent”, constată specialista.
Dr. Silvia Bărbulescu și-a început cariera în medicină în calitate de chirurg generalist, însă în ultimii opt ani s-a specializat exclusiv pe senologie. Atât datorită unei oportunități de moment, cât și a unui angajament personal, povestește ea. Face inclusiv consultații și ecografii, pentru a putea fi cât mai aproape de pacientele ei:
„Specializarea în chirurgie senologică presupune o cunoaștere largă atât a biologiei cancerului, cât și o înțelegere amplă a domeniilor non-oncologice conexe. Și eu nu am putut să devin chirurg senolog până când nu am trecut de partea de diagnostic, iar aceasta este și piatra de încercare – știm cu toții că detecția precoce este cea care salvează vieți și asigură succesul tratamentului”, explică medicul.
Pentru detecție precoce este însă nevoie de prezentare cât mai rapidă la medic. Ori aici mai este încă de lucrat, spune doctorița. Mai ales că multe dintre paciente încă nu fac diferența dintre screening – controalele regulate, chiar și în absența oricăror semne de boală, și prezența urgentă în cabinet, atunci când observă ceva în neregulă:
„În România, timpul de latență între apariția unui simptom și prezentarea la medic este adesea mai mare. Mulți pacienți vin după 2-3 luni, iar acest ritm trebuie accelerat. Este important să înțelegem că, atunci când observăm o problemă – cum ar fi un nodul mamar sau orice modificare la nivelul sânilor – acesta este momentul în care ar trebui să ne prezentăm la medic. Am avut o pacientă care a remarcat o modificare și, deși inițial își făcuse programare la mine abia peste două luni și jumătate, s-a gândit totuși să nu aștepte până atunci. Acesta a fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama cât de important este să facem din screening o parte integrantă din viața noastră, să mergem la controale periodice, dar atunci când sunt probleme să nu amânăm diagnosticarea. Chiar dacă de cele mai multe ori nu vorbim despre o problemă gravă, ci de tumori benigne sau modificări inflamatorii – uneori doar o simplă durere – aceste aspecte trebuie lămurite cât mai repede posibil”, insistă medicul.
Cancerul mamar poate ucide
Iar când diagnosticul este unul grav, unul dintre cei mai grei pași este transmiterea lui. Pentru că niciodată nu știi cum va primi pacienta vestea. Iar aici se vede omenia fiecărui medic: „După intervenția chirurgicală, când am vorbit cu ea, una dintre paciente mi-a spus: <<Toată povara mea era cum o să dau mai departe această veste. Ce o să mi se întâmple, ce o să se întâmple cu familia mea, cu copiii mei, cu toți cei din jur?!>> Și atunci m-am documentat și am realizat că felul în care comunic poate să dizolve anxietatea aceasta apăsătoare, tot ce înconjoară femeia pusă în fața unui astfel de diagnostic. Și atunci mă străduiesc ca pentru fiecare în parte să am tactica potrivită la momentul respectiv – uneori trebuie să vorbesc mai mult, alteori trecem direct la soluții, iar alteori pur și simplu trebuie să tac, uneori chiar să o îmbrățișez.”
O altă provocare este explicarea tratamentului și etapele lui, cu atât mai mult cu cât pacientele sunt de părere că singura soluție pe care o au la dispoziție este mastectomia. Însă dr. Bărbulescu nu este genul de chirurg care preferă să taie, indiferent de situație:
„Pacientele trebuie să beneficieze de pe urma intervențiilor mele, nu să se simtă supuse unui chin. De aceea, întotdeauna voi alege o biopsie minim invazivă, dacă există această posibilitate, în locul unei excizii bioptice. Fiecare pacientă trebuie să știe care este beneficiul pe care îl are în urma unei intervenții chirurgicale – avem o procedură diagnostică sau o procedură curativă? În 2025, chirurgia trebuie să fie cât mai puțin agresivă și cosmetică și trebuie să vină cu un beneficiu real pentru pacienta respectivă”, este de părere doctorița.
Însă cel mai dificil dintre toate rămâne pierderea unei paciente. Căci, din păcate, cancerul de sân rămâne un paradox al oncologiei – deși apar constant tratamente noi și este în top 5 tipuri de cancer vindecabile, continuă în același timp să și ucidă:
„Din păcate, sunt femei care pierd lupta. Ajung tardiv, refuză tratamentul sau tratamentul inițial nu mai este potrivit la un moment dat, pentru că se poate întâmpla ca acest cancer să devină mai agresiv pe parcurs. Deci nu putem nega o realitate – se moare de cancer de sân, dar în egală măsură putem vorbi și de vindecare. Trebuie prezentate pacientei toate perspectivele și trebuie să existe o coeziune din partea ei la tratamentul propus. Am avut cancere ulcerovegetante care cuprindeau un sân și care au mers foarte bine pe tratament chimioterapeutic – adică se întâmplă și minuni”, spune cu optimism medicul.
Senologia – un domeniu în care este încă mare nevoie de specialiști
Pentru ca numărul acestor „minuni” să crească, este însă nevoie nu doar de tratamente de ultimă generație. Contează enorm și sprijinul apropiaților, pentru că, „de multe ori, oamenii din jurul unei paciente cu boală oncologică, atunci când aceasta a finalizat tratamentul, o consideră vindecată și se așteaptă de la ea să fie la fel ca înainte – lucru care nu este posibil. Dar pentru paciente, să vorbim despre vindecare este un lucru care cu siguranță crește motivația adeziunii la tratament.” Dar la fel de importantă este și existența specialiști în domeniu, iar în România încă mai este mult loc, punctează dr. Bărbulescu, care se bucură când vede că din ce în ce mai mulți colegi se orientează pe partea de senologie, conștientizând nevoia în continuă creștere a sistemului de specialiști.
Este și unul dintre motivele pentru care nu și-a limitat activitatea doar la București, iar o dată pe săptămână merge și la Ploiești, pentru consultații și intervenții. Pe de altă parte, se documentează constant, pentru a le putea oferi pacientelor cele mai bune sfaturi:
„Trăim momente de expansiune rapidă în oncologie și genetică și trebuie să vii întotdeauna în fața pacienților cu oportunități de tratament cât mai specifice fiecăruia în parte. Așadar, pregătirea trebuie să existe constant, tocmai pentru că viteza cu care se întâmplă lucrurile în acest domeniu este foarte mare. Am studiat inclusiv partea de comunicare pentru că, deși de fel sunt un om riguros, mărturisesc că nu am găsit o rutină pentru a transmite un diagnostic oncologic. Sunt un pic mai instinctuală în acel moment, pentru că scopul meu este să ajungă informația, să știe pacienta în ce moment ne aflăm, dar în egală măsură să-mi dau seama ce înțelege din ceea ce îi transmit și ce nevoi mai sunt pe lângă.”
Însă nu doar pacientele au nevoi, ci de multe ori și medicii, mai ales cei din zona oncologică. Dr. Bărbulescu admite că a apelat la psihoterapie atunci când a simțit nevoia și este de părere că medicii care interacționează cu pacienți oncologici au nevoie cel puțin din când în când de o astfel de interacțiune.
Când viața îți arată drumul
Dr. Silvia Bărbulescu nu și-a planificat încă din copilărie să devină medic, așa cum povestesc de multe ori colegii ei. Din contră, se visa profesoară de matematică, la fel ca tatăl ei. Până când, cu puțin înainte de vârsta majoratului, a ajuns pe o masă de operații, în calitate de pacientă. A fost momentul care i-a schimbat viziunea despre carieră și, chiar dacă temerile au început să-și facă apariția, a învățat să lupte cu ele:
„Nu te poți plictisi în medicină, e o continuă provocare, iar chirurgia e o specialitate care îți permite să faci ceva imediat. În chirurgie faci faci faci, și tot făcând, făcând, făcând devii mai puțin anxios”, spune ea încurajator.
Dr. Silvia Bărbulescu se consideră un medic cu o doză bună de omenie, aflat într-un punct de maturitate atât personală, cât și profesională. Competentă, mereu la curent cu noutățile și empatică, nu i-ar fi fost deloc greu să-și găsească un post oriunde în lume. Nu a făcut-o și se bucură că a rămas în țară.
***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată. Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
