Nerecunoașterea simptomelor deteriorării cognitive, incapacitatea familiilor de a face față situației generate de stabilirea diagnosticului, dificultățile de a se organiza pentru a îngriji persoana suferindă – sunt câteva dintre problemele cu care se confruntă pacientul cu Alzheimer și familia acestuia, a declarat joi președintele Societății Române Alzheimer, prof. dr. Cătălina Tudose.
“O problemă mare, din punctul nostru de vedere, este faptul că lipsește o susținere post-diagnostic. Este un moment psihologic foarte greu pentru persoana afectată și pentru familia ei. Atunci începe un proces destul de lung și de dureros pentru familie, în care ar trebui să se adapteze la boală, să încerce să trăiască, în ghilimele, bine cu ea, să facă tot ce trebuie pentru ca să-și mențină o calitate a vieții și evoluția să fie blândă și simptomatologia să fie atenuată, astfel încât, totuși, persoana și familia să-și mențină activitățile și o viață în condiții adecvate pentru foarte mult timp. La celălalt pol, în momentul în care boala evoluează, lipsesc serviciile de îngrijire, atât cele din comunitate, cât și cele de tip instituțional”, a afirmat Tudose, cu prilejul Conferinței Naționale Alzheimer, care se desfășoară timp de trei zile la București.
Potrivit acesteia, în cele mai multe zone ale țării lipsește rețeaua de suport medical și social la nivelul comunității. Oamenii nu au unde să se adreseze și amână consultul medical, astfel nu se stabilește un diagnostic și nu se inițiază tratamentul adecvat, toate acestea ducând la creșterea costurilor pentru tratarea bolii, a explicat medicul.
“Statul ar trebui să aibă niște strategii de politici bine puse la punct și pe termen lung, ceea ce la noi nu prea se întâmplă din cauza multiplelor crize prin care trecem. S-a constatat că pentru diagnosticul precoce și pentru îngrijirea în primele stadii, pentru ca evoluția pacientului să fie bună sau chiar foarte bună, trebuie investiți mulți bani. (…) Dacă investești mult la început, economisești, de fapt, mult mai mult în stadii tardive. Problema este că de obicei aceste fonduri provin din surse diferite și nu se pun de comun acord, la nivelul unei politici guvernamentale, să investească bani în acest fel. Și atunci la noi se cheltuiește foarte puțin sau deloc pe diagnosticul precoce și pe îngrijire, în schimb, în final, când apar toate complicațiile, costurile explodează pentru că familiile presează sistemul medical care nu are nici forța, nici capacitatea, nici serviciile specializate și costurile cresc enorm”, a mai spus Tudose.
În opinia acesteia, o persoană diagnosticată cu Alzheimer ar trebui să își mențină activitățile cotidiene, aceasta având în continuare nevoia de a fi integrată în societate. Specialiștii apreciază că, în România, aproximativ 300.000 de persoane suferă de Alzheimer.
Sursa: AGERPRES
