Restricția de creștere intrauterină este o condiție medicală care apare tot mai des în timpul sarcinilor. Statisticile arată că 10% dintre sarcinile aflate sub monitorizarea medicilor se confruntă cu această problemă. Din fericire există metode de diagnostic eficiente care pot preveni eventualele complicații.
„De obicei este un diagnostic de trimestru 3. Majoritatea restricțiilor de creștere apar în trimestrul 3. Și când vine la ecografie, calculăm greutatea copilului și îl punem pe percentile. Dacă este sub percentila 10 o să facem investigații suplimentare. O să ne uităm în tot dosarul, investigăm dacă a avut anumite infecții în sarcini, pentru că sunt anumite infecții care pot duce la copii mai mici. După ce eliminăm aceste cauze, urmărim gravida la un interval de 2, 3 săptămâni și vedem cum funcționează placenta, cum își menține funcția și cum crește bebelușul„ explică dr. Luiza Guzgă, medic specialist obstetrică-gincologie, Clinica Nativia, parte a Rețelei Private de Sănătate Regina Maria.
Dacă în urma examenelor medicale nu se observă o îmbunătățire a ritmului de creștere, medicii pot lua decizia unei nașteri premature. În funcție de vârsta la care copilul ar putea fi adus pe lume prematur, pot sau nu să apară complicațiile specifice prematurității..
„Dacă placenta își menține funcția și copilul, chiar dacă e mai mic și copilul crește pe curba lui de creștere, de cele mai multe ori gravidele nasc la termen. Dacă o să vedem că încetinește curba de creștere, până la stagnare, și funcția placentei se degradează, o să hotărâm nașterea, înainte de termen. Dacă naștem un copil după 32-34 de săptămâni, șansele sunt foarte mari să nu aibă complicații date de prematuritate foarte severe” mai spune dr. Luiza Guzgă, medic specialist obstetrică-gincologie, Clinica Nativia, parte a Rețelei Private de Sănătate Regina Maria.
