Aproximativ 300 de intervenții chirurgicale de transplant, incluzând proceduri de recoltare și transplantare de os și țesuturi, implanturi de structuri artificiale și autotransplant, se realizează anual în Secția Clinică Ortopedie și Traumatologie a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”, a declarat luni, pentru AGERPRES, colonel medic dr. Ion Bogdan Codorean, șeful secției.
“Pentru perioada 2010-2012, secția noastră a obținut acreditarea Agenției Naționale de Transplant pentru activitatea de prelevare țesut osos, tendoane și meniscuri, fapt ce ne-a permis extinderea activității de realizare efectivă a transplantului, începând cu 2014, pentru o perioadă de cinci ani, conform Ordinului ministrului Sănătății nr. 118/2014 privind acreditarea Spitalului Militar Central pentru activitatea de prelevare și transplant în domeniul ortopediei și traumatologiei și activitatea de prelevare organe, țesuturi și celule”, a precizat Dr. Codorean.
Potrivit lui, numărul celor care se adresează specialiștilor de la Spitalul Militar este în continuă creștere.
“Ponderea cea mai mare o au cazurile care implică un deficit osos mare, cum ar fi în situația reviziilor de proteze implantate în urmă cu 10-15 ani și în patologia tumorală. În toate aceste cazuri este nevoie de un aport substanțial de os pentru remedierea deficiențelor morfo-funcționale și integrarea pacientului în viața socială. Aproape toate procedurile de transplant de țesut osos, tendinos și meniscuri nu salvează vieți, dar susțin vieți pentru că asigură gradul de independență necesar integrării individului în societate și creșterea încrederii și respectului față de propria persoană. Un astfel de program nu poate fi susținut dacă nu ai în spate o echipă capabilă și specializată în abordarea întregii patologii osteo-articulare, de la cea tumorală la cea sportivă “, a spus chirurgul.
El a explicat că tumorile cu interesare osoasă pot apărea în diferite situații, cum ar fi în urma expunerii la radiații, a unor mutații sau defecte genetice, până la traumatisme.
“În transplantul de os — post-traumatic sau tumoral — putem folosi porțiuni întregi de os sau fragmente de os spongios. Cel mai mare număr de grefoane osoase le obținem prin recoltarea acestora de la pacienții la care se montează o proteză de șold (coxo-fenurală). În acest caz, protocolul operator presupune ca în timpul intervenției chirurgicale să fie secționat capul femural din care se prelevă o grefă foarte bună de os spongios. Bineînțeles că, anterior acestui procedeu, pacienții trec printr-o procedură de testare clinică și paraclinică care să elimine orice suspiciune privind existența unor boli infecto-contagioase și contaminarea, compromiterea grefei”, a mai explicat medicul.
În transplantul de meniscuri și țesut tendinos, tendoanele și meniscurile se recoltează numai de la pacienții aflați în moarte cerebrală.
“Acestea sunt utilizate la pacienți care fac parte din așa-numita categorie de traumatologie sportivă, pacienți care au fost operați anterior și l-a care s-a utilizat toată rezerva de autogrefă. În această categorie intră intervenția chirurgicală pentru diagnosticul de ligamente încrucișate rupte la care s-a adăugat un nou traumatism, sens în care se utilizează grefa de ligament din banca de țesut. Transplantul de menisc este utilizat ca tehnică chirurgicală de corecție în cazul pacienților care încep să dezvolte fenomen de artroză, ca urmare a unei intervenții chirurgicale de excizie a meniscului, urmare a unui accident. În acest caz împiedicăm dezvoltarea artrozei și apariția durerilor. Atunci când pacientul a suferit o așa-numită meniscectomie parțială, adică a fost excizată numai o parte din meniscul intern sau extern, cea mai bună variantă este ca acesta să fie înlocuit cu un menisc artificial care este din poliuretan sau din colagen. Această membrană se introduce în locul porțiuni scoase, iar în timp cu ajutorul aportului de substanțe nutritive și oxigen transportate prin intermediul vaselor de sânge care irigă această structură artificială se transformă în menisc normal, natural după o perioadă de timp”, a arătat dr. Codorean.
Potrivit acestuia, un alt tip de transplant se realizează, de principiu, la pacienții tineri cu deficiențe de cartilaj prin intermediul culturilor de celule osoase numite condrocite, recoltate printr-o procedură artroscopică.
“Aceste celule le trimitem la o fermă de țesuturi, unde ele sunt cultivate pe medii de cultură sterile și după aproximativ 40 de zile ne sunt returnate două porțiuni de cartilaj, original, format din celulele fiecărui pacient. Acestea se implantează în genunchi printr-o nouă procedură artroscopică sau o intervenție chirurgicală deschisă, în funcție de localizarea afecțiunii. Această procedură necesită două operații: una de recoltare și una de implantare și este o procedură foarte scumpă”, a menționat medicul.
El a precizat că unele dintre aceste proceduri sunt extrem de scumpe, sens în care nu pot fi decontate prin sistemul asigurările de sănătate din România, așa cum se întâmplă de altfel în cele mai multe țări din Europa.
“Pentru ruptura de cartilaj se mai poate realiza implantul de matrice artificială, realizată din colagen sau acid hialuronic, care se implantează în locul în care cartilajul este rupt. În timp, această structură artificială atrage celulele din zona adiacentă, formându-se un cartilaj cu o structură aproape identică cu cea a celui original”, a susținut medicul chirurg.
Referindu-se la durata unui transplant, dr. Codorean a menționat că pentru un menisc intervenția chirurgicală poate dura aproximativ o oră, dar în cazul exciziei unei tumori sau a unei revizii de endoproteză este de șapte ore.
În ceea ce privește resursa umană, dotarea cu aparatură, procedurile și protocoalele chirurgicale realizate aici, Codorean a spus că, la acest moment, Secția Clinică Ortopedie a Spitalului Militar Central este comparabilă cu cea din marile spitale din străinătate, are aceleași standarde de calitate ale actului medical oferit pacienților.
Potrivit studiilor de piață, costul unui menisc artificial este de aproximativ 3.000 de euro iar al unei culturi de condrocite variază între 8.000 și 9.500 de euro.
Sursa: AGERPRES
