Studiile de specialitate arată că primele semne ale autismului apar în primii trei ani de viață ai copilului. Ele sunt însă greu de descoperit pentru că diferă de la un caz la atul.
Psihologul Daniela Bololoi, președinta Asociației Help Autism, a explicat felul în care se pot manifesta copiii care sunt diagnosticați cu autism.
„Sunt copii care nu obţin deloc progrese sau sunt aproape invizibile şi pare că stagnează, că stau pe loc inclusiv din punct de vedere motor, pot să aibă întârziere motorie, nu verbalizează, nu urmăresc cu privirea. Deci evoluţia este foarte înceată sau foarte lentă. Avem situaţii în care copilul face progrese, chiar progrese fulminante, pe toate ariile de dezvoltare, şi apoi se întâmplă o stagnare sau un regres, undeva în jurul vârstei un an şi jumătate, şi cumva această stagnare cu regres este inexplicabilă, adică de unde copilul vorbea şi răspundea inclusiv la întrebări simple, dintr-o dată nu mai răspunde la întrebări, pare că nu mai este interesat, nu reacţionează, nu e preocupat de ce se întâmplă în jurul lui. Şi există şi varianta unui progres lent. Acolo părinţii au tendinţa să dea vina unul pe celălalt şi să spună că seamănă cu tatăl sau că seamănă cu mama, că aşa era şi mama, că a vorbit mai târziu” susține psihologul Daniela Bololoi.
Părinții trebuie să urmărească anumite semne legate de dezvoltarea copiilor lor și să ceară sfatul specialiștilor dacă s-au confruntat cu următoarele situații:
„În primul rând, lipsa comunicării non-verbale. Copilul nu doreşte să împărtăşească cu tine, nu doreşte să îţi arate, nu doreşte să te implice în jocul lui şi să se comportă ca şi cum tu nu exişti. (…) Părinţii au de multe ori tendinţa să creadă că, dacă copilul nu vorbeşte, e autist sau, dacă copilul a reuşit să verbalizeze, nu mai are autism. Dar asta nu înseamnă că, dacă un copil nu vorbeşte, are autism, sau nu înseamnă că, dacă un copil vorbeşte, nu are autism, asta e important să se înţeleagă. (…) Dacă observi că copilul tău se comportă ca şi cum tu nu exişti în cameră, dacă este gălăgie, sunt multe persoane într-o cameră şi el nu-i preocupat de nimic, de ce se întâmplă şi pare că îşi vede de viaţa lui şi este un copil extrem de cuminte sau, din contră, este un copil extrem de agitat şi aleargă dintr-o parte în alta şi niciodată preocupat de ce este în jurul lui, trebuie acordată atenţia la aceste aspecte” mai spune psihologul.
