Este absolut necesar să luptăm să avem o strategie naţională în oncologia pediatrică, a declarat, sâmbătă, prof. univ. dr. Maria-Despina Baghiu, preşedintele Societăţii Române de Onco-Hematologie Pediatrică (SROHP).
‘Din păcate, ţara noastră se confruntă mari probleme în ceea ce priveşte oncologia pediatrică, pornind de la lipsa centrelor standardizate pentru tratament şi a mijloacelor de diagnosticare corectă, până la lipsa medicamentelor. Toate acestea duc la scăderea şanselor de viaţă ale copiilor bolnavi de cancer’, a precizat Maria-Despina Baghiu.
Potrivit preşedintei SROHP, pentru realizarea strategiei se impune formarea specialiştilor, atât medici, cât şi asistente, precum şi a echipelor interdisciplinare formate din radioterapeut, pediatru, chirurg. Având aceste echipe, se impune standardizarea la nivel european a spitalelor, cu posibilităţi de tratament la nivel european şi implicarea societăţii civile, însă nu în actul de managament, a spus prof. univ. dr. Maria-Despina Baghiu.
‘Statul de drept trebuie să fie responsabil. Este inuman şi incorect ca medicul specialist hemato-oncolog să-şi asume această responsabilitate de tratare a cancerului la copil în condiţii neadecvate, făcând artificii. Aici suntem într-o disonanţă’, a subliniat prof.univ. dr. Maria-Despina Baghiu.
Cât priveşte legislaţia legată de achiziţiile citostaticelor, prof. univ. dr. Maria-Despina Baghiu a spus că factorii responsabili, respectiv Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) trebuie să găsească soluţii fezabile.
‘Ministerul Sănătăţii trebuie să-şi perfecţioneze importul unic pe persoană, pentru că nu toţi pacienţii au acelaşi diagnostic şi nu toate medicamentele lipsesc. Dar pentru cele care lipsesc la momentul respectiv, fără să cheltuim o avere să facem stoc pentru cinci ani, putem ca în 48 de ore să avem medicaţia de care este nevoie, iar acest lucru ar fi posibil dacă legislaţia ar permite acel import unic pe persoană’, a explicat prof. univ. dr. Maria-Despina Baghiu.
Preşedintele SROHP a menţionat că în alte ţări acest sistem funcţionează, în condiţiile în care la noi trebuie să-ţi trimiţi pacientul cu un formular de tratament în Europa, unde aceste medicamente nu sunt o problemă.
Pe de altă parte, prof. univ. dr. Maria-Despina Baghiu a spus că din datele pe care le are la dispoziţie, la toate tipurile de tumori cei mai mulţi copii au fost identificaţi în partea de vest şi sud-vest a ţării.
La rândul său, preşedinta Asociaţiei ‘Salvează Vieţi’ (ASV), Carmen Uscatu, a spus că în acest moment se constată o lipsă acută a citostaticelor pentru tratarea cancerului la copii sub diversele sale forme, medicamente care nu figurează nici pe listele Ministerul Sănătăţii ca medicamente aprobate ca fiind folosite în ţară.
‘Până anul trecut, medicii nici nu recunoşteau că aceste citostatice nu există. Apelam la asociaţii care le aduceau în mod ilegal din străinătate, plătite de pacienţi sau de asociaţii, pentru ca medici să-şi facă protocoalele de tratament, care sunt internaţionale şi trebuie respectare’, a explicat Carmen Uscatu.
Potrivit preşedintei ASV, în condiţiile în care aceste citostatice nu pot fi procurate, există întreruperi în tratament, pentru că nu toţi pacienţii reuşesc să-şi procure medicamente de peste hotare.
‘Anul acesta văd că exista o schimbare de atitudine care mă bucură, pentru că medicii recunosc lipsa acestor citostatice’, a precizat Carmen Uscatu.
Aceasta a mai spus că numărul mare înregistrat de copii cu boli de cancer în România (5.000 de copii sunt înregistraţi la nivel naţional, iar 500 se îmbolnăvesc anual şi numai 50 la sută supravieţuiesc) are drept cauză lipsa citostaticelor, a camerelor sterile şi a echipelor interdisciplinare care să trateze aceşti pacienţi. În context, ea a menţionat că asociaţia pe care o reprezintă, prin campanii susţinute, a reuşit să strângă o sumă de peste 2 milioane de euro, bani care sunt investiţi pentru laboratoare care să diagnosticheze cancerul în profunzime, precum şi pentru realizarea de camere sterile, pentru că 50 la sută dintre pacienţi mor din cauza infecţiilor.
Cât priveşte Registrul naţional de cancer, preşedinta ASV a precizat că atât timp cât nu avem o politică coerentă, pentru ca toţi medicii să fie obligaţi să raporteze cazurile, nu putem vorbi despre o evidenţă la nivel naţional a tuturor copiilor care suferă de boli de cancer.
‘Nu vom avea strategie din partea Ministerului Sănătăţii până când noi nu-i vom presa, chiar dacă uneori deranjăm’, a spus Carmen Uscatu.
Din datele furnizate de conf. univ. dr. Monica Dragomir, şeful Secţiei de Oncologie Pediatrică a Institutului Oncologic Bucureşti, din septembrie 2009, de când s-a înfiinţat acest registru, s-au înregistrat 170 de cazuri noi (în ultimele trei luni ale anului 2009), 277 în 2010 şi 137 cazuri noi în 2011. Conform aceleaşi surse, 52 la sută dintre copiii bolnavi de cancer au fost diagnosticaţi cu stadiile 1 şi 2, iar 48 la suta cu stadiile 3 şi 4. Cele mai multe tipuri de cancer la copii sunt leucemii (28 la sută) şi limfoame (17 la sută) în timp ce restul de 55 la sută sunt alte forme de cancer.
Sâmbătă se desfăşoară Conferinţa Naţională Actualităţi în Oncologia Pediatrică ‘Asistenţa Multidisciplinară a Copilului şi Tânărului cu Cancer’, eveniment organizat de Asociaţia PAVEL şi Sănătarea Press Group în parteneriat cu Societatea Română de Onco-Hematologie Pediatrică.
Aceasta este cea de-a II-a ediţie a conferinţei, ce oferă posibilitatea participanţilor de a discuta deschis problemele acestui sector. Subiectele dezbătute au vizat, între altele, obiectivele strategiei naţionale în oncologia pediatrică, adoptarea standardelor europene în onco-pediatrie, analiza cauzelor de eşec terapeutic în cancerul la copii, precum şi necesitatea Registrului naţional de cancer.
