Cancerul de col uterin este a patra cea mai frecventă formă de cancer în rândul femeilor din întreaga lume, iar România este, din păcate, pe primele locuri la nivel european în ceea ce privește morbiditatea (raportul dintre numărul celor bolnavi și totalul populației) și mortalitatea asociată acestuia.
Peste 90% dintre cancerele de col uterin sunt cauzate de infecția cu virusul HPV și peste 80% dintre noi (femei și bărbați) îl vor contacta în cursul vieții. Din cele peste 200 de tipuri de HPV, 15 pot cauza cancer de col uterin și se asociază cu alte cancere: anale, cancer de vulvă și al vaginului, peniene și oro-faringiene.
E adevărat că în multe cazuri infecția nu are manifestări și se vindecă de la sine, dar, când e persistentă, poate produce leziuni pre-canceroase și maligne.
Din fericire, există teste genetice care pot depista tipul de tulpină (cu risc înalt, scăzut sau intermediar) și, deși un tratament pentru a elimina, efectiv, virusul nu există, avem metode de tratament prin care putem vindeca eventualele modificări sau leziuni produse de acesta în corp. „De-a lungul vieții, te poți infecta cu mai multe tulpini”, explică medicul ginecolog Ana Maria Bîțică, de la Spitalul MedLife Titan. „În general, când te-ai infectat prima dată, șansele să fie o singură tulpină sunt foarte mici, de regulă depistăm prezența mai multor tulpini la o testare. La prima testare poate fi identificată una, iar celelalte – mai târziu, pentru că rămân latente în corp chiar 5-10 ani și se activează în momente de imunitate scăzută.”
De aceea, medicul recomandă testare Babeș-Papanicolau (PAP) anual după ce femeia și-a început viața sexuală și testarea (secvențierea genetică) HPV o dată la trei-cinci ani, dacă are același partener, dacă rezultatul PAP e bun și dacă între timp nu apar simptome, cum ar fi sângerările intermenstruale sau papiloamele. Testarea PAP și HPV se pot face concomitent, deci nu e nevoie să mergi la medic de două ori. Totuși, nu toate femeile înțeleg că ele sunt două teste diferite, care nu se înlocuiesc unul pe celălalt, ci se completează, atenționează medicul.
PAP arată dacă există leziuni pe col, pe când testul HPV arată dacă există infecție cu virusul HPV, și cu ce tip de tulpină. „Pot să am PAP-test cu rezultat negativ, adică bun, dar, dacă fac testarea HPV, să constat că am și diferite tulpini care nu au creat leziuni, încă”, spune medicul Bîțică. În acest caz, trebuie deja început tratamentul, iar primul pas este vaccinarea împotriva HPV, recomandă ea. Chiar dacă vaccinul nu are efect asupra tulpinilor deja prezente (fiind un vaccin cu rol profilactic), el protejează împotriva altor tulpini, pe care le-am putea contracta în viitor.
În plus, există tratamente de stimulare a imunității care pot face ca virusul să devină latent (să „intre în adormire”), atât tratamente locale (ovule, unguente, spray-uri vaginale), cât și medicamente administrate pe cale orală, în cure de câteva luni. Acestea pot fi eficiente și în lupta cu tulpinile cu risc înalt, doar că cel mai probabil va fi nevoie de mai multe cure de tratament.
„În plus, e important și stilul de viață”, afirmă dr. Bîțică: „alimentația, odihna, mișcarea, renunțarea la alcool și la fumat – acestea ajută enorm imunitatea –, dar și limitarea numărului de parteneri sexuali”.
După tratament, când HPV-ul s-a negativat, e nevoie să îl repetăm în fiecare an, timp de trei ani, ca să vedem dacă se reactivează. Dacă nu, riscul să se reactiveze e foarte mic, și reluăm testarea HPV o dată la trei ani sau, atrage atenția medicul, la 6-12 luni după tratamente chirurgicale la nivelul colului sau după ce am schimbat partenerul sexual. Nu mai repede de 6-12 luni, pentru că aceasta este durata minimă de care e nevoie pentru a depista cât mai precoce o tulpină nouă.
Mai mult, dacă e nevoie să facem tratament împotriva infecției cu HPV, și partenerul ar trebui să îl urmeze, pentru că e unul dintre puținele virusuri care se transmit și prin contact sexual protejat, iar reinfectarea de la același partener e posibilă. În plus, e posibil ca femeia și bărbatul să aibă tulpini diferite.
Și bărbații se pot testa HPV la medicul urolog, chiar dacă acest lucru e mai puțin cunoscut. „Eu recomand și testarea partenerului”, spune dr. Bîțică.
Testarea HPV, tratamentul medicamentos și vaccinarea previn atât cancerul de col, cât și inconvenientele serioase legate de tratamentul chirurgical (asta când nu se impune tratament chirurgical de primă intenție), cu condiția ca eventualele tulpini să fie depistate cât mai precoce și să se înceapă tratamentul cât mai repede.
Tratamentul chirurgical se aplică în cazul leziunilor pre-canceroase sau mai grave, prin excizia fragmentului din col afectat, însă acesta, deși are rezultate excepționale în ceea ce privește sănătatea colului, poate duce la complicații imediate sau pe termen lung: sângerări care pot ajunge până la hemoragii, modificări post-intervenționale ale colului care, prin defecte de cicatrizare, pot duce ulterior la avorturi spontane, nașteri premature sau infertilitate.
O astfel de intervenție chirurgicală trebuie să ia în calcul dacă femeia e la vârstă reproductivă, cum se întâmplă de cele multe ori, și dacă își dorește o sarcină, explică dr. Bîțică. Cu toate astea, uneori este unica opțiune terapeutică.
Medicul subliniază și că există transmitere a virusului HPV de la mamă la făt în timpul sarcinii, iar gradul și tipul de afectare fetală depind de vârsta gestațională la care s-a produs infectarea intrauterină. De aceea, femeia ar trebui să se testeze HPV și, dacă e cazul, să facă tratament înainte de rămâne însărcinată.
Iar dacă de-abia în timpul sarcinii se constată că are leziuni pre-canceroase, opțiunile sunt destul de limitate – se intervine chirurgical numai dacă leziunile sunt foarte avansate, altfel femeia trebuie să aștepte până după naștere.
Pe de altă parte, spune medicul, nu există o predispoziție genetică pentru a contracta virusul HPV – deoarece este un virus care se transmite prin contact sexual, contact direct piele pe piele sau, foarte rar, prin obiecte contaminate.
Deși cancerul de col este complet prevenibil prin vaccinarea împotriva HPV și, chiar dacă există testare genetică foarte simplă și eficientă pentru depistarea lui, multe femei ajung foarte târziu la medic.
„Femeia nu ar trebui să aștepte să sângereze intermenstrual (n.r. constant, timp de mai multe luni) să aibă papiloame sau dureri, până să ajungă la medic”, afirmă dr. Bîțică. „Dacă această testare ar fi realizată de un număr cât mai mare de femei, poate am reuși să schimbăm puțin statisticile, în sens pozitiv. Testarea nu e dureroasă, incomodĂ sau anevoioasă și chiar salvează vieți; ar trebui să reprezinte o prioritate legată de propria sănătate.”
