Legislația românească în ceea ce privește combaterea consumului de droguri a permis implementarea Registrului Național al Traficanților de Droguri. Este vorba despre o bază de date informatică în care se află persoanele care au comis astfel de infracțiuni și care au permanent contact cu organele judiciare pentru a nu recidiva. În realitate, Registrul prezintă o serie de disfuncționalități, pe care le-a explicat la „Medika Antidrog”, expertul criminolog Vlad Zaha.
„Cooperativa muncii în zadar, așa consideră polițiștii români Registrul traficanților de droguri. Pentru că, în principiu, ne-am gândi că în acest Registru ar fi trecuți marii traficanți, care aduc substanțe în România care le pun spre vânzare, care reinvestesc banii în trafic de ființe umane. În realitate, în România, în acest Registru, există peste peste 26 mii de persoane care în uriașa lor majoritate sunt fie deja reabilitați, adică fie și-au ispășit pedepsele, fie sunt aproape deja reabilitați. Toată lumea credea că nu va include oamenii care și-au ispășit pedepsele, pentru că este logic să nu mai mergi la cineva la zeci de ani după ce a ispășit o faptă. Dar în România așa s-a operațional” susține Vlad Zaha.
Pe lângă faptul că munca desfășurată prin gestionarea Registrului Național al Traficanților de Droguri este zadarnică, ea generează costuri imense.
„Este o muncă în zadar colosală din partea Poliției Române, costă milioane de euro simpla operaționalizare a Registrului și alte milioane să urmărești zeci de mii de oameni care nu au mai comis nicio infracțiune, pornind de la raționamentul că ar putea comite. Este, de fapt, un abuz” mai spune Vlad Zaha.
