Peste 600 de milioane de oameni din lumea întreagă se confruntă cu artroză, o boală cunoscută și sub numele de osteoartrită, potrivit cifrelor dintr-un studiu publicat în 2024. În România, artroza are o prevalență de 10-12% în populația generală, crescând semnificativ la vârste mai înaintate. „În cazul persoanelor peste 65 de ani, aproximativ 70% ar avea modificări care pot fi clasificate ca artroză. Se estimează că ar fi afectate în jur de 4 milioane de persoane în România”, a precizat dr. Claudiu Daniel Chitea, medic primar ortopedie-traumatologie.
Ortopedia este o specialitate chirurgicală care necesită precizie și atenție din partea medicului care o practică. Dr. Chitea a ales ortopedia deoarece este o specialitate complexă, care îmbină precizia actului chirurgical cu o înțelegere profundă a biomecanicii aparatului locomotor. „M-am gândit că va fi o specialitate „curată” și m-a atras faptul că intervențiile chirurgicale au un impact semnificativ asupra vieții pacienților”, a explicat dr. Claudiu Daniel Chitea. Alegerea sa a venit natural, dar și dintr-o curiozitate autentică pentru o disciplină deloc ușoară, dar frumoasă. Iar satisfacțiile profesionale nu au întârziat să apară.
Artroza – o afecțiune frecventă, dar adesea subestimată
Conform unui studiu publicat în The Lancet, artroza afectează aproximativ 15% din populația globală cu vârsta peste 30 de ani. „Artroza are o evoluție clar dependentă de vârstă, iar datele epidemiologice arată diferențe semnificative între grupurile de vârstă. Este rară sub 40 de ani, dar foarte frecventă după 50-55 de ani. Între 65-75 de ani, peste 50-60% dintre persoane prezintă modificări artrozice radiologice, chiar dacă unele sunt asimptomatice”, a declarat dr. Claudiu Daniel Chitea.
Potrivit specialistului, pacienții care vin la ortoped acuzând dureri de genunchi, șold, umăr sau mâini suferă cel mai adesea de artroză, „această patologie fiind o componentă importantă a sferei ortopedice”. Într-adevăr, cele mai frecvente locuri pentru osteoartrită sunt genunchii și mâinile. Până în 2050, osteoartrita genunchiului va crește cu 75%, iar osteoartrita mâinii cu 50%, susține studiul din The Lancet.
Osteoartrita nu are o singură cauză!
Vinovați de apariția artrozei sunt mai mulți factori: mecanici, metabolici și genetici. „Vorbim de factori mecanici și de suprasolicitare: microtraumatisme repetate, suprasolicitare articulară cronică, traumatisme articulare anterioare, necroze aseptice și deformări axiale. Dintre factorii metabolici și sistemici, cei mai importanți sunt obezitatea, tulburări endocrine sau metabolice (diabet zaharat, acromegalie, hemocromatoză, dislipidemie) și îmbătrânirea. De asemenea, factorii genetici și ereditari (predispoziția familială, mutații genetice ce afectează colagenul de tip 2) sunt importanți. Nu în ultimul rând, factorii anatomici și posturali modifică biomecanica articulaților. Artroza poate apărea secundar unor afecțiuni inflamatorii cronice ca artrita reumatoidă sau spondilartrita”, a spus dr. Chitea.
Semnele de debut sunt adesea subtile
Modificările artrozice pot fi prezente radiologic chiar și în absența simptomelor. Studiile arată că, în rândul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani, aproximativ 50% au dovezi radiologice de artroză la genunchi, chiar dacă nu prezintă simptome: durerea mecanică la efort, senzația de înțepenire, scăderea mobilității sau zgomotele articulare. „Semnele și simptomele care pot indica o artroză incipientă sunt durerea articulară mecanică, durere care apare la efort și cedează la repaus, redoarea articulară sau înțepenirea. Poate apărea scăderea mobilității articulare cu dificultate în realizarea anumitor mișcări precum flexia genunchiului sau rotația șoldului. Pacientul poate observa o limitare treptată a amplitudinii mișcării. Mai pot apărea zgomote articulare nedureroase la început care devin deranjante ulterior. Poate exista o umflare discretă, senzația că articulația obosește mai repede, mai ales seara sau după activități obișnuite”, a descris ortopedul.
De la tratament la prevenție: o nouă perspectivă în ortopedie
Ortopedia modernă caută soluții minim invazive pentru a trata artroza, întârziind sau chiar evitând protezarea totală. „În ultimii ani, abordarea ortopedică a artrozei s-a schimbat semnificativ, trecând de la tratamentul exclusiv al durerii și protezarea tardivă la o viziune preventivă și personalizată”, a explicat dr. Chitea. Accentul se pune pe diagnostic precoce, controlul factorilor de risc și terapii regenerative, cum sunt infiltrațiile cu acid hialuronic sau PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite).
„Intervenții precum artroscopia (debridare, microfracturi, tratamentul leziunilor meniscale), protezarea parțială sau unicompartimentală în cazurile localizate, tehnicile regenerative (infiltrațiile cu acid hialuronic, PRP sau celule stem) și osteotomiile corective pentru realinierea axului mecanic încetinesc evoluția artrozei și întârzie necesitatea protezării totale”, a spus ortopedul. Intervenția chirurgicală artroscopică nu se realizează în cazul artrozelor avansate. Se indică pentru a rezolva alte leziuni de la nivelul genunchiului, pentru controlul durerii și pentru a încerca încetinirea evoluției artrozei. În schimb, în artrozele avansate, soluția rămâne artroplastia prin abord clasic.
Chirurgia este rezervată cazurilor avansate, iar tehnologia modernă oferă precizie și rezultate remarcabile: „În Spitalul MedLife Humanitas dispunem de robotul ROSA, care crește acuratețea poziției implantului și alinierea componentelor”, a afirmat medicul.
„În ortopedie, mai ales în chirurgia minim invazivă și în artroplastie, experiența chirurgului și dotarea tehnică a spitalului sunt factori determinanți pentru succesul intervenției. Dexteritatea, finețea, tehnica și judecata intraoperatorie sunt cruciale. Adevăratul succes chirurgical apare când experiența umană și tehnologia se completează, punând pacientul în centrul actului medical”, a subliniat dr. Chitea.
Recuperarea este esențială pentru succesul tratamentului
Recuperarea medicală și kinetoterapia sunt astăzi piloni centrali în tratamentul artrozei. „Prin exerciții adaptate se urmăresc reducerea durerii, menținerea mobilității și întărirea musculaturii periarticulare. Asocierea cu fizioterapia și educația pacientului contribuie la îmbunătățirea funcționalității și a calității vieții”, a explicat medicul.
Artroza și genetica – un pas către medicina personalizată
Potrivit dr. Chitea, testele genetice pot fi utile ca parte a unei evaluări complexe, mai ales la pacienții cu istoric familial de artroză severă sau la cei care doresc un plan preventiv personalizat. „Există dovezi că testele genetice, alături de parametrii clinici, imagistici și biochimici, pot oferi indicii asupra evoluției bolii, deși nu sunt încă standard în practica curentă.”
Artroza are o componentă genetică semnificativă, iar variațiile în gene precum COL2A1, ACAN, MMP3, IL1B, IL6, TNFα sau FRZB pot influența susceptibilitatea și evoluția bolii.
Un studiu publicat în BMC Musculoskeletal Disorders (2015) a arătat că modelele genetice bazate pe polimorfisme pot îmbunătăți acuratețea predicției riscului de artroză la genunchi.
Un articol Healthline sintetizează aceste descoperiri, menționând genele implicate în formarea colagenului și degradarea cartilajului.
„Predispoziția genetică este doar o parte a tabloului. Stilul de viață, greutatea corporală și activitatea fizică echilibrată rămân la fel de importante în prevenție”, a conchis medicul.
„Artroza nu mai este considerată o boală exclusiv a vârstnicului”
Greșelile care accelerează uzura articulară sau împiedică tratamentul adecvat sunt sedentarismul prelungit, excesul de efort sau sport neadecvat, suprasolicitarea mecanică, microtraumatismele repetate, ignorarea durerii, automedicația, lipsa unui control al greutății corporale (fiecare kilogram în plus amplifică presiunea asupra articulațiilor portante), lipsa aderenței la programele de recuperare și posturi și obiceiuri incorecte. „Iată ce poate face o persoană pentru a-și proteja articulațiile pe termen lung: menținerea unei greutăți corporale optime, practicarea regulată a exercițiilor fizice adecvate, evitarea suprasolicitării articulare, corectarea posturii și a aliniamentului, alimentație echilibrată și evitarea traumatismelor. Educația preventivă reprezintă cea mai eficientă terapie împotriva artrozei viitoare”, a precizat medicul care le transmite pacienților să nu se teamă de diagnostic. „Durerile articulare nu trebuie ignorate, iar diagnosticarea precoce permite tratamente eficiente, deseori fără intervenții chirurgicale. Artroza nu înseamnă sfârșitul mișcării, ci începutul unei schimbări. Cu tratamente moderne, exerciții potrivite și sprijin medical, se poate trăi activ, fără dureri și fără teamă.”
Surse
https://bmcmusculoskeletdisord.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12891-024-08122-5
