Cercetătorii au demonstrat recent efectele pozitive ale unui nou tratament de luptă împotriva îmbătrânirii: expunerea la sânge „tânăr”. Cercetătorii de la Universitatea Duke au alăturat sistemele circulatorii ale unui şoarece tânăr şi ale unuia bătrân. Efectul: sângele tânăr poate întârzia îmbătrânirea la nivel celular şi poate prelungi durata de viaţă a şoricelului mai în vârstă cu până la 10%, scrie News.ro.
Autorii studiului de la Duke Health au descoperit că, cu cât sistemele circulatorii ale animalelor au fost combinate mai mult timp, cu atât efectele anti-îmbătrânire au durat mai mult după ce au fost separate. Studiul indică faptul că indivizii mai tineri pot poseda componente specifice în sânge care contribuie la vitalitate. Dacă sunt identificaţi, aceşti factori ar putea deschide calea pentru tratamente care să accelereze vindecarea, să întinerească organismul şi, potenţial, să adauge ani la viaţa cuiva.
„Aceasta este prima dovadă că procesul, numit parabioză heterocronică, poate încetini ritmul de îmbătrânire, care este asociat cu prelungirea duratei de viaţă şi a sănătăţii”, spune dr. James White, autorul principal al studiului şi profesor asistent la departamentele de medicină şi biologie celulară de la facultatea de medicină a Universităţii Duke şi la Centrul de Îmbătrânire Duke, într-un comunicat al universităţii.
Parabioza heterocronică implică fuzionarea chirurgicală a două animale de vârste diferite pentru a împărţi un singur sistem circulator. Scopul principal a fost acela de a discerne dacă beneficiile acestui proces sunt temporare sau mai durabile.
Anterior, cercetările de la Duke şi de la alte instituţii au observat efecte anti-îmbătrânire la şoarecii mai bătrâni la trei săptămâni de partajare a circulaţiei cu şoarecii mai tineri. Aceşti şoareci mai în vârstă au prezentat o activitate sporită, iar ţesuturile lor au dat semne de întinerire.
Experimentul a utilizat şoareci tineri la patru luni şi şoareci mai în vârstă la doi ani. Şoarecii mai în vârstă au prezentat funcţii fiziologice îmbunătăţite şi au trăit cu 10% mai mult decât omologii lor care nu au fost supuşi procedurii după o perioadă de separare de două luni. Procesul a scăzut semnificativ vârsta epigenetică a sângelui şi a ţesutului hepatic la şoarecii mai în vârstă şi a indus modificări ale expresiei genice care contracarează îmbătrânirea.
Aceste modificări se aseamănă cu beneficiile observate în cazul măsurilor de prelungire a duratei de viaţă, cum ar fi limitarea aportului caloric.
Efectele de întinerire au persistat chiar şi la două luni după separare.
Dacă ar fi aplicată la măsurarea vârstei umane, expunerea la parabioză ar fi asemănătoare cu schimbul de sânge între o persoană de 50 de ani şi una de 18 ani timp de aproximativ opt ani, adăugând potenţial opt ani la viaţa persoanei mai în vârstă.
Studiul a fost publicat în revista Nature Aging.
