La 54 de ani, Simonel C. era un bărbat activ, obișnuit să facă mișcare și să își țină sub control hipertensiunea. Dar, într-o dimineață de aprilie, ceva s-a schimbat: „Am început să simt că mâna stângă era mult mai rece și unghiile se albăstreau. Am mers la cardiolog, iar tensiunea era cu 45 de unități mai mică pe partea stângă”, a povestit bărbatul, care risca să-și piardă mâna din cauza unui neurinom. În timp ce mai mulți medici la care a fost i-au spus că nu există soluție, o echipă de la MedLife Humanitas a acceptat provocarea de a efectua o intervenție rară și extrem de dificilă. „Niciun neurochirurg din lume nu ar fi putut face singur această intervenție și niciun chirurg vascular singur. Doar împreună am reușit ceea ce părea imposibil: salvarea mâinii și a vieții unui om”, a declarat dr. Tiberiu Maior, medic neurochirurg în cadrul Spitalului MedLife Humanitas.
Neurinomul, cunoscut și sub denumirea de schwannom, este o tumoră benignă (non-canceroasă) care se dezvoltă pe teaca de mielină a unui nerv. Această teacă este formată din celule Schwann, de unde-i provine și numele. Cele mai frecvente neurinoame sunt cele ale nervilor cranieni, în special neurinomul acustic (sau schwannomul vestibular), care se formează pe nervul vestibulocohlear (al VIII-lea nerv cranian), responsabil de auz și echilibru. Potrivit literaturii de specialitate, schwannomul vestibular afectează aproximativ 1 persoană din 100.000 de persoane. Prevalența pe parcursul vieții a dezvoltării schwannomului vestibular sporadic depășește probabil 1 la 500 de persoane.
„Nu este o patologie frecventă. Neurinoamele pot să aibă localizări diverse. Pot să fie pe sistemul nervos periferic și atunci nu pun probleme. Dar în momentul în care se dezvoltă în sistemul nervos central, prin evoluția lor pot să dea compresiuni cu urmări grave asupra creierului sau asupra măduvei spinării”, a explicat dr. Tiberiu Maior.
Localizările intracraniene ale neurinoamelor, la nivelul măduvei spinării, presupun o cunoaștere foarte bună a acestei patologii și o experiență mare a neurochirurgilor care operează astfel de cazuri. „Marea majoritate a neurochirurgilor nu abordează astfel de tumori. Dar în momentul în care tratezi mai multe cazuri și capeți experiență în așa ceva, această patologie poate să devină frecventă în cazuistica abordată”, a spus dr. Tiberiu Maior.
Un caz în premieră
Simonel C. a făcut multe drumuri la medici și clinici medicale din Cluj și din împrejurimi. La un moment dat, medicii au încercat să îi monteze un stent, dar procedura a eșuat. „Mi s-a spus că e blocată artera care vascularizează mâna. Unii medici nici nu au vrut să audă de operație. Mi s-a sugerat chiar și chimioterapie, înainte să fie clar ce tumoare am”, a povestit pacientul, care nu s-a lăsat descurajat și a întrebat vecinii, prietenii, dacă știu un medic bun care l-ar putea ajuta. „Am aflat de la asociatul meu de domnul dr. Maior, care avea referințe bune în Cluj. M-am programat la cabinet și când m-a văzut mi-a spus că tumora se poate opera, dar va fi o operație foarte dificilă”, mărturisește pacientul.
Diagnosticul final a venit după un RMN și un angio-CT: un schwannom gigantic, peste 9 cm, dezvoltat pe rădăcina nervoasă C6–C7, extins până în mediastin. Tumora comprima măduva spinării, carotida, subclavia și vertebrala stângă, precum și traheea. Riscul era imens: paralizie, accident vascular cerebral sau insuficiență respiratorie fatală.
„În 27 de ani de neurochirurgie și aproape 15.000 de operații, nu am mai întâlnit o astfel de localizare. Tumora era ca un ou uriaș prins între vasele mari de la baza gâtului și îngloba nervi vitali. A fost pentru prima dată când am făcut o astfel de operație”, a mărturisit dr. Tiberiu Maior, subliniind că, deși era vorba despre o tumoră benignă, localizarea sa punea mari probleme.
Un articol publicat într-o revistă de specialitate arată că schwannomul mediastinal posterior este frecvent, dar o tumoră benignă imensă care provoacă insuficiență respiratorie acută din cauza efectului de masă este neobișnuită, exemplificând cazul unei paciente în vârstă de 56 de ani care a suferit de insuficiență respiratorie acută din cauza tumorii.
„Asemenea localizare e foarte rară. În toată cariera mea, nu-mi aduc aminte să mai fi văzut o astfel de localizare. Tumora a crescut lent, dar a crescut extraordinar de mult”, a precizat neurochirurgul Tiberiu Maior, referindu-se la Simonel C., motiv pentru care a decis să se consulte cu colegul său, dr. Alexandru Oprea, medic primar chirurgie vasculară și medic specialist chirurgie cardiovasculară.
„Ne-am uitat peste documente amândoi, după care am vorbit cu pacientul și i-am explicat că acest caz necesită o abordare multidisciplinară, pentru că tumora era într-o poziție destul de urâtă, unde veneau toate vasele mari de la baza gâtului. Pentru ca tumora să poată fi extirpată în siguranță, am folosit un abord lateral cervical și o mini-sternotomie, ceea ce ne-a permis să izolăm structurile vitale”, a spus dr. Alexandru Oprea.
În situația aceasta, unica soluție era intervenția chirurgicală efectuată de o echipă pluridisciplinară, îndrăzneață, experimentată și precaută.
„Nu a fost noroc, a fost planificare”
Pacientul a căpătat curaj, după ce a discutat cu neurochirurgul Tiberiu Maior, singurul care i-a dat o șansă. „Dacă mi-ar fi zis să merg la operație a doua zi, atunci m-aș fi dus, fără niciun stres, fără să stau pe gânduri. Domnul dr. Maior mi-a inspirat încredere”, a spus Simonel C.
Operația a durat peste șase ore și a reunit o echipă complexă formată din: neurochirurg, chirurg cardiovascular, anestezist și neurofiziolog. „Am monitorizat permanent nervii ca să nu lezăm structuri funcționale. Nu există medic curant într-un astfel de caz. Toți am fost medicii domnului Simonel C. Fiecare contribuție a cântărit mult. Aceasta este esența colaborării interdisciplinare”, a conchis dr. Maior.
Riscurile operatorii, de lezare a unor nervi care sunt 100% funcționali, erau foarte mari. S-a evitat lucrul acesta, cooptând în echipă neurofiziologul. Chirurgul cardiovascular a recunoscut că intervenția a fost dificilă, dar în opinia sa a fost și sigură, pentru că fiecare știa exact ce avea de făcut. „Cred și sper că medicina a trecut de partea cu norocul. Eu nu cred în noroc. Cred în planificare, experiență și echipă. Nu intru într-o operație dacă nu sunt sigur că am lângă mine oamenii potriviți. În acest caz, am fost siguri că putem reuși, deși eu nu am mai întâlnit un astfel de caz. A fost o premieră pentru mine,” a afirmat dr. Oprea.
„Am primit o nouă șansă”
Simonel C. nu va uita prea curând emoțiile din ziua intervenției: „Mi-au spus că e posibil să rămân cu mâna stângă nefuncțională. Dar am intrat în sală hotărât. Când m-am trezit și mi-am putut mișca mâna, am simțit că am primit o nouă șansă”.
Recuperarea a fost mai ușoară decât s-ar fi așteptat. „Nu am avut dureri mari, iar a doua zi deja mi-am ridicat mâna. După câteva zile eram acasă. Acum sunt la birou, funcțional aproape 100%. Pentru mine a fost ca o a doua viață”, a spus bărbatul care astăzi privește înapoi cu recunoștință către medicii care l-au operat.
Simonel C. are un mesaj pentru alți pacienți care trec prin experiențe similare cu a sa: „Să caute soluții, să nu se oprească la primul răspuns negativ. Dacă nu găsesc rezolvare la stat, să caute și în sistemul medical privat. Viața merită tot efortul”.
Povestea acestui pacient nu este doar despre o tumoră rară, ci despre un exemplu de medicină modernă: echipe multidisciplinare, tehnologie avansată și curajul de a încerca acolo unde alții nu au îndrăznit.
Surse:
https://cardiothoracicsurgery.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13019-024-02605-1
