De foarte multe ori și copiii au nevoie de terapie psihologică. Demersul terapeutic ce-l are în prim plan pe copil nu se realizează însă fără implicarea părintelui. Specialiștii spun că părinții joacă un rol semnificativ în întreg procesul terapeutic ce-l vizează pe copil.
„Principiul central în terapia copilului este că părintele este facilitatorul schimbării. Scopul principal al oricărui terapeut de copii este să-l ajute pe copil, dar trebui să-l poată accesa în primul rând pe părinte”, a explicat Adreea Abe Adebowale, psiholog, invitată în cadrul emisiunii „Minți Sclipitoare”, prezentată de Bianca Poptean.
Există însă și părinți a căror motivație de a participa la procesul terapeutic este scăzut. De aceea, terapeuții acordă o mare atenție pentru a-i putea implica pe adulți.
„Și în cazul părinților care au motivație redusă sau cei care nu au motivație, de obicei ajungem prin copil. Începem niște servicii individuale copilului, și prin copil începem să
accesăm părintele. Mereu îl chemăm pe părinte la sesiuni de consiliere parentală în care îl ajutăm să înțeleagă ce se întâmplă în procesul terapeutic și, încet încet, prin manifestările copilului, prin dificultățile copilului, începem să facem legătură și cu viața părintelui, cu rolul său parental, cu experiența lui de a fi copil”, mai spune Adreea Abe Adebowale, psiholog, invitată în cadrul emisiunii „Minți Sclipitoare”, prezentată de Bianca Poptean.
Terapia referitoare la părinți începe cu o componentă de psihoeducație, iar apoi se transformă, treptat, în psihoterapie parentală.
„Și în partea aceasta de lucru cu părintele avem niște niveluri de profunzime pentru că putem să facem psihoeducație și să-l ajutăm pe părinte cum se dezvoltă copiii să înțeleagă dezvoltarea, să găsim strategii pentru a putea gestiona situația copilului. Apoi, mergem în psihoterapie parentală. Aici descoperim rolul părintelui”, mai spune Adreea Abe Adebowale, psiholog, invitată în cadrul emisiunii „Minți Sclipitoare”, prezentată de Bianca Poptean.
