Peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu hepatită virală cronică B și C, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În fiecare an, alte peste două milioane de persoane se infectează, confirmând că hepatitele virale rămân o amenințare majoră pentru sănătatea publică globală. „Netratate, aceste infecții cronice se pot complica cu apariția cirozei hepatice, insuficienței hepatice sau chiar cancerului hepatic”, a semnalat dr. Iulia Stoian, medic specialist medicină de laborator la MedLife.
Testarea este singura armă eficientă împotriva unor infecții grave, care, netratate, pot duce la complicații dramatice. Dr. Iulia Stoian, medic de laborator, atrage atenția asupra importanței analizelor de screening pentru hepatitele virale B, C și pentru HIV. „Testarea populației generale are rolul de a identifica acești pacienți aparent «sănătoși». Diagnosticul precoce permite începerea tratamentului, reduce progresia bolii și previne apariția complicațiilor și răspândirea virusurilor”, a spus medicul. Pericolul real apare atunci când aceste infecții nu sunt descoperite la timp.
„Virusurile hepatitice B, C și HIV determină infecții «silențioase». La debut, infecțiile acute pot da simptome ușoare nespecifice: oboseală, lipsa poftei de mâncare, febră, dureri musculare sau pot fi complet asimptomatice. Dar există riscul ca virusurile să persiste în organism o perioadă îndelungată, chiar și ani de zile, fără semne evidente”, a explicat medicul.
De altfel, inclusiv OMS a semnalat că în multe țări, numeroase persoane rămân nediagnosticate, iar chiar și atunci când hepatita este depistată, numărul celor care primesc tratament rămâne incredibil de mic. O analiză globalăpublicată în 2023, care cuprindea estimări până în 2019/2022 (una dintre cele mai citate referințe) arăta că la nivel mondial circa 90% dintre infecțiile cu hepatită B și 79% dintre cele cu hepatită C rămân nedetectate.
Cum se transmit virusurile hepatitice B, C și HIV?
Transmiterea are loc prin sânge și fluide biologice. „Pentru ca virusul să se transmită de la o persoană la alta, sângele sau alte fluide infectate trebuie să ajungă direct în circulația sanguină sau să intre în contact cu mucoasele zonei genitale sau bucale,” a precizat dr. Iulia Stoian.
Căile principale de transmitere sunt:
- prin sânge, cea mai frecventă cale pentru hepatita C,
- prin contact sexual neprotejat, frecvent pentru hepatita B și HIV,
- de la mamă la făt, în special în timpul nașterii.
„Când vorbim despre transmitere prin sânge ne referim la reutilizarea de instrumente tăietoare/ înțepătoare contaminate, precum ace (inclusiv la saloanele de tatuaje sau piercing)/ ace cu seringi (utilizatori de droguri intravenoase)/ instrumente medicale/ folosirea la comun de obiecte personale – periuța de dinți/ lame de ras/ aparat de măsurat glicemia – dispozitivul cu care te înțepi”, a spus medicul.
În ceea ce privește transfuziile de sânge, în prezent, este o raritate transmiterea, deoarece sângele pregătit pentru transfuzii este riguros verificat înainte de a ajunge la primitor.
Specialista a demontat și unele temeri nejustificate legate de transmiterea virusurilor: „acestea nu se transmit prin transpirație, lacrimi, urină sau mușcături de insecte, apă sau alimente, respectiv nu poți să iei vreuna dintre aceste infecții, în condiții obișnuite, din aer, prin atingere, îmbrățișare, sărut”.
„În infecția cu virusul hepatitic B, saliva conține cantități foarte scăzute de virus, dar în condiții obișnuite, nu transmite infecția. Riscul crește dacă este prezent sânge în salivă, prin răni gingivale de la periat sau prin utilizarea diverselor dispozitive dentare sau prin mușcătură dacă se rupe pielea”, a explicat medicul de laborator.
Tipuri de teste și interpretarea lor
Screeningul este recomandat tuturor, cel puțin o dată în viață, iar femeilor însărcinate la fiecare sarcină, în primul trimestru. Pentru grupele de risc – personal medical, persoane cu parteneri sexuali multipli, consumatori de droguri intravenoase – testarea anuală este esențială.
- Teste de Screening (identificare inițială)
Testul de screening identifică în sângele pacientului antigenul sau anticorpii specifici virusului. Este accesibil și are o sensibilitate ridicată.
- Hepatita B: Se folosesc Ag HBs (cel mai important parametru de screening) și Ac anti-HBc totali (apar doar după contactul cu virusul, nu după vaccinare). Ac anti-HBs (apar după boală/vaccin) sunt utili pentru verificarea statusului imun.
- Hepatita C: Se folosesc Ac anti-HCV. Aceștia pot persista toată viața, chiar și după ce virusul devine nedetectabil/ infecția nu mai este activă.
- HIV: Se preferă Testul combinat Ag p24/Ac anti HIV 1 și 2 (depistează atât antigenul p24, cât și anticorpii).
Atenție: „Un test de screening reactiv, singur, nu pune diagnosticul,” a precizat dr. Stoian.
- Teste de Confirmare (diagnosticul infecției active)
Toți cei care au obținut un rezultat reactiv la screening trebuie să confirme rezultatul printr-o metodă superioară, cu specificitate ridicată.
- Viremia (Metode Moleculare PCR): Aceste teste detectează direct materialul genetic al virusului (ADN sau ARN viral). Sunt cele mai sigure metode de confirmare, fiind esențiale pentru diagnosticul infecției active și monitorizarea tratamentului. Virusul poate fi detectat în sânge din primele zile până la 4 săptămâni de la contactul infecțios.
- Un alt test de confirmare, detecția anticorpilor printr-o metodă cu specificitate ridicată – metoda Western Blot – se folosește pentru detecția anticorpilor anti HIV și nu numai. Testul de confirmare prin detecția Ac apare la recomandări esențiale.
Când un test poate fi fals negativ?
Există situații în care rezultatul testului de screening este fals negativ, din cauza așa-numitei „ferestre serologice”. „Testarea s-a făcut într-o perioadă în care organismul nu a produs încă suficienți anticorpi pentru a fi detectați,” a explicat dr. Stoian.
În cazul unei expuneri la risc, testarea trebuie repetată la 4 săptămâni, 3 luni și 6 luni, deoarece perioada ferestrei serologice variază:
- HIV (Test combinat): 15-45 de zile.
- Hepatita C (Ac anti-HCV): Aproximativ 7-8 săptămâni.
Recomandări esențiale
- Pregătirea pentru testare: De regulă, testele de screening și cele de confirmare prin detectarea anticorpilor se lucrează din ser (sânge venos), de preferat pe nemâncate. Detecția materialului genetic viral (viremia) se lucrează din plasmă și nu necesită pregătire prealabilă.
- După un rezultat reactiv: „Test de screening reactiv. Nu pune diagnosticul. Urmează consultul de specialitate,” a indicat dr. Stoian, recomandând gastroenterologie, medicină internă sau boli infecțioase. Medicul specialist stabilește stadiul infecției și momentul inițierii tratamentului.
Mesaj pentru cei care evită testarea
Teama, rușinea și prejudecățile sunt încă bariere majore, tocmai de aceea dr. Stoian transmite un mesaj direct: „Este normal să fii speriat, înainte de testare, dar nu trebuie să parcurgi acest drum singur. Caută un laborator și un medic specialist în care să ai încredere. Din nefericire, aceste infecții pot persista mult timp în organism, nu trec de la sine și fără tratament determină complicații serioase. Din fericire, există tratamente moderne și eficiente care controlează infecția și permit o viață normală. Testarea înseamnă grijă față de tine”.
Surse:
https://www.who.int/data/gho/data/themes/chronic-viral-hepatitis
