De la accidentări sportive și rupturi de ligamente până la artroză și protezare, problemele la nivelul genunchiului afectează tot mai mulți români. Unii ignoră primele semne sau încearcă să se trateze singuri, iar acest lucru poate face diferența dintre o recuperare simplă și o intervenție complexă. Dr. Sorin Barbu, medic primar ortopedie-traumatologie la Spitalul MedLife Craiova explică pe înțelesul tuturor când trebuie să mergem la specialist și ce greșeli ar trebui să evităm.
Aproximativ 1,71 miliarde de oameni din lumea întreagă se confruntă cu afecțiuni musculo-scheletice. Patologia genunchiului este una dintre cele mai frecvente cauze de durere și dizabilitate musculo-scheletală, atât în România, cât și la nivel mondial.
„În România, peste 2,4 milioane de adulți sunt afectați de artroză, iar incidența atât a afecțiunilor degenerative, cât și traumatice ale genunchiului este în continuă creștere. Datele naționale evidențiază o creștere constantă a numărului de intervenții ortopedice la nivelul genunchiului în ultimele două decenii”, spune dr. Sorin Barbu, medic ortoped.
Potrivit specialistului, tot mai mulți bolnavi ajung în cabinetele de ortopedie cu astfel de probleme. „Un număr din ce în ce mai mare de pacienți ajung atât la mine, cât și la colegii mei ortopezi”, afirmă medicul.
Pacienții ajung adesea prea târziu la medic
Una dintre cele mai mari probleme este întârzierea prezentării la specialist, în special în cazul afecțiunilor cronice. „Din păcate, pacienții ajung prea târziu la medic. Greșeala majoritară este reprezentată de faptul că fiecare dintre pacienți crede că se poate trata singur și își administrează medicație de la TV, internet, vecini sau diferite surse”, avertizează dr. Barbu.
Această automedicație poate întârzia diagnosticul corect și, implicit, tratamentul adecvat. „Ajung tot la medic, dar târziu, fapt care poate influența de cele mai multe ori rezultatul final”, subliniază ortopedul.
Femeia care a evitat amputarea și s-a întors pe propriile picioare după un accident grav
Unul dintre cazurile care i-au rămas în minte dr. Sorin Barbu demonstrează cât de importantă este colaborarea dintre specialiști și cât de mult poate schimba un tratament corect destinul unui pacient.
O femeie vârstnică, victimă a unui accident rutier grav, a fost adusă de urgență la spital cu leziuni severe la ambii genunchi și cu afectarea unui vas de sânge important. Prognosticul era sumbru, iar riscul unei amputații de coapsă era foarte mare.
„Îmi amintesc despre o pacientă vârstnică, victimă a unui accident rutier, care s-a prezentat în serviciul de urgență cu o fractură deschisă bilaterală la nivelul genunchilor și o leziune de ax vascular. Era candidată pentru o amputație de coapsă, însă datorită colaborării în echipă multidisciplinară, cazul a fost un real succes, nemaifiind nevoie de amputație”, povestește dr. Sorin Barbu.
Ceea ce a făcut însă această experiență cu adevărat memorabilă a fost întâlnirea neașteptată de peste ani. „Am întâlnit-o zilele trecute, după 12 ani, tot în Unitatea de Primiri Urgențe Craiova, dar de această dată cu o fractură la nivelul gleznei”, spune medicul.
Pentru specialist, astfel de momente reprezintă una dintre cele mai mari satisfacții profesionale: să vadă că un pacient care, la un moment dat, risca să își piardă un membru poate reveni după ani de zile mergând pe propriile picioare.
Semnale de alarmă: Când nu mai este „doar o lovitură”
Mulți oameni tind să minimalizeze traumatismele la nivelul genunchiului, considerând că durerea va trece de la sine. Există însă câteva semnale de alarmă clare. „Dacă durerea, tumefacția și impotența funcțională, fie parțială sau totală, nu cedează în urma repausului și medicației antialgice, este timpul să meargă la un medic ortoped pentru investigații și tratament specializat”, recomandă medicul.
Ignorarea simptomelor poate avea consecințe serioase. Specialistul spune că întâlnește frecvent pacienți care au neglijat rupturi de menisc sau ligament. „Mulți pacienți ajung târziu fie cu genunchiul blocat, fie cu instabilitate la nivelul acestuia sau foarte târziu într-un stadiu artrozic, când singura soluție este protezarea genunchiului”, explică dr. Barbu.
Sportivii sunt mai protejați decât sedentarii
Contrar percepției generale, persoanele active fizic pot suporta mai bine anumite traumatisme comparativ cu cele sedentare. „Sportivii prezintă adaptări musculo-scheletale favorabile la nivelul articulației genunchiului, incluzând o forță musculară crescută, o stabilitate dinamică superioară și un control neuromuscular optimizat”, spune medicul.
În schimb, sedentarismul favorizează slăbirea musculaturii și apariția problemelor degenerative. „Leziunile care pot să apară în urma unui traumatism de aceeași intensitate sunt mai mari la pacientul „obișnuit” în comparație cu sportivul”, precizează specialistul.
Nu orice problemă de genunchi se rezolvă prin operație
Sunetul brusc asociat unei accidentări poate indica o problemă serioasă. „Sunt pacienți care vin în cabinet și afirmă faptul că au auzit un „poc” la nivelul articulației și apoi au rămas cu genunchiul blocat, cel mai frecvent în flexie, ceea ce denotă o leziune de menisc cu fragmente libere în articulație, necesitând intervenție chirurgicală rapidă”, explică dr. Barbu.
Mulți pacienți se tem de bisturiu, dar intervenția chirurgicală nu este întotdeauna necesară.
Studiile internaționale arată că nu toți pacienții cu ruptură de ligament au nevoie automat de operație. La anumiți pacienți atent selectați, tratamentul prin recuperare poate oferi rezultate similare operației în ceea ce privește revenirea la activitatea fizică.
„Se poate repara fără bisturiu, doar că depinde de momentul în care se prezintă pacientul la medic și, bineînțeles, de patologia acestuia”, spune ortopedul.
El explică faptul că entorsele ușoare pot fi tratate conservator, însă anumite situații impun intervenția chirurgicală. „O entorsă de grad I sau poate chiar II poate fi tratată ortopedic fără intervenție chirurgicală, pe când un blocaj sau o instabilitate la nivelul genunchiului, nu”, precizează medicul.
Recuperarea medicală face diferența
Pentru pacienții care ajung la operație, succesul tratamentului depinde în mare măsură de recuperarea medicală. „Recuperarea postoperatorie reprezintă o etapă esențială în obținerea unui rezultat funcțional optim după chirurgia genunchiului”, explică medicul.
Durata recuperării variază de la caz la caz. „Recuperarea este grea și depinde de tipul intervenției, de starea generală a pacientului și poate să dureze de la zile până la luni de zile”, spune specialistul.
Întrebat ce face diferența între un rezultat bun și unul slab după reconstrucția ligamentelor, răspunsul său este categoric:„kinetoterapia”. „Marea majoritate a pacienților revin complet la sport după reconstrucția ligamentului afectat”, adaugă medicul.
Potrivit studiului realizat de Ardern și colab., 81% dintre sportivi au revenit la un anumit sport după operația de ligament încrucișat anterior accidentării, 65% au revenit la nivelul de sport de dinaintea accidentării și doar 55% au revenit la un nivel competitiv de sport.
Tratamentele moderne ajută, dar nu fac minuni
În ultimii ani, terapiile regenerative au devenit tot mai populare. Totuși, acestea nu sunt soluții universale. „Există tratamente „moderne” care funcționează, doar că nu la toți pacienții, aceștia trebuie atent selectați și ales tratamentul corect pentru fiecare în parte”, explică dr. Barbu.
Printre terapiile utilizate se numără PRP, concentratul de măduvă osoasă (BMAC), terapiile cu celule stem și infiltrațiile cu acid hialuronic. „Sunt terapii care ajută, dar nu fac minuni”, avertizează specialistul.
Putem să ne protejăm genunchii
Prevenția rămâne cea mai bună strategie pentru sănătatea articulațiilor. Dr. Sorin Barbu recomandă: menținerea unei greutăți corporale adecvate; evitarea sedentarismului; dezvoltarea forței musculare; alegerea unei încălțăminte potrivite; prezentarea la medic chiar și după traumatisme aparent minore.
Dacă ar fi să ofere un singur sfat pentru menținerea sănătății genunchilor, medicul rezumă totul într-o frază simplă: „Păstrarea greutății ideale și mult sport!” De altfel, excesul ponderal este unul dintre principalii factori de risc pentru artroza genunchiului. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și numeroase ghiduri clinice consideră obezitatea unul dintre cei mai importanți factori modificabili de risc pentru gonartroză.
Surse:
https://link.springer.com/article/10.1007/s40279-025-02268-5
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877065724001040
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/musculoskeletal-conditions
