Potrivit specialiștilor în psihologie, dependența este tot o formă de învățare, dar una negativă. Creierul o transpune într-o experiență vitală pentru noi, chiar dacă este una nefavorabilă organismului și emoțiilor noastre.
„Este o învățare neuronală negativă. Este o învățare pentru că este un comportament repetitiv. Creierul o prioritizează, dar nu face diferența între bine și rău. Doar o duce în zona aceasta în care pare să fie vitală, dar ea nu e, de fapt, nu ne trebuie” susține Alina Robu, psiholog clinician, terapeut neurofeedback, co-fondatoare a Institutului BrainMap, invitată în cadrul emisiunii „Doza de Prevenție”, prezentată de Dorina Pîslaru.
Spre deosebire de experiențele pozitive de învățare, dependența comportamentală, ca și alte tipuri de dependență, creează o senzație greu de stăpânit. Mai mult, ea influențează și secreția de dopamină la nivelul creierului, substanță cunoscută sub numele de hormonul plăcerii.
„Paradoxul este că se naște dorința de nestăpânit, dar plăcerea nu mai există. Ea scade foarte tare. Ceea ce contează e că se mărește doza sau nevoia. Nivelul de dopamină apare din imprevizibil. Să luăm exemplul jocurilor de noroc, unde acest efect apare din cauza acestui imprevizibil. Persoanele dependente nu știu dacă vor câștiga sau nu..” mai spune Alina Robu, psiholog clinician, terapeut neurofeedback, co-fondatoare a Institutului BrainMap, invitată în cadrul emisiunii „Doza de Prevenție”, prezentată de Dorina Pîslaru.
