Deși foarte mulți oameni au impresia că au o atitudine critică datorată personalității, în realitate nu este așa. Vocea critică este, de fapt, un comportament învățat în copilărie.
Nu ne naștem cu vocea critică, o dobândim
Vocea critică este ceva ce se dobândește pe parcursul vieții. Totul în urma interacțiunii pe care o avem cu familia.
„Să ne gândim la relația noastră cu critica și când a fost acel moment când critica a apărut în viața noastră. Aud destul de des «așa sunt eu, mai critică» sau «mai perfecționistă». Nu este chiar așa. Este, de fapt, un comportament învățat.”, explică Florina Badea, psiholog clinician și practician somatic, invitată în cadrul emisiunii „Minți Sclipitoare”, prezentată de Bianca Poptean.
Rolul familiei în creionarea spiritului critic
De cele mai multe ori, comportamentul critic se învață în familie. Oamenii mari din jurul copilului au tendința de a aduce critici, în speranța unei îmbunătățiri.
În timp, în evoluția spre maturitate, ne dăm seama că a critica are cu totul alte valențe, provocând chiar suferință.
„Să ne gândim și la relația noastră cu corpul. De la cine am învățat-o? De la niște figuri de atașament, mama, tata, bunica, care aveau o relație cu propriul corp. Foloseau critica într-un scop corectiv, cu potențial de a reuși să ne dezvolte mai bine, dar să nu fim respinși în afară. Intențiile în trecut de a critica păreau bune, în speranța unei îmbunătățiri și treptat, în evoluție, chiar dacă aceste voci de atașament nu mai există, noi am integrat foarte bine această voce critică”, mai spune Florina Badea, psiholog clinician și practician somatic, invitată în cadrul emisiunii „Minți Sclipitoare”, prezentată de Bianca Poptean.
